|
Statut de protecţie: VU = este considerată o specie vulnerabilă în România; protejată pe baza OUG 57/2007 (Anexa 3, Anexa 4A); menţionată în Anexa II şi IV a Directivei Consiliului Europei 92/43/CEE din 1992
Lungimea corpului: 14-16(18) cm (cea mai mare specie de triton din România); masculul este mai mic decât femela
Descriere: ambele sexe au corpul alungit, cu pielea verucoasă, brun-negricioasă pe spate; pupila ochilor este conturată de un inel gălbui; pe flancurile capului şi ale abdomenului sunt prezenţi adesea numeroşi tuberculi mici albi; abdomenul este gălbui, gălbui-portocaliu, cu numeroase pete negricioase; coada, mai scurtă sau aproape de lungimea corpului, este uşor turtită lateral (mai pronunţat la mascul) şi subţiată la vârf
Dieta: adulţii consumă ouă şi pui de broaşte, larve de insecte, isopode, râme, melci mici, insecte, mici crustacee
Comportament: în timpul fazei terestre, adulţii şi exemplarele tinere îşi petrec cea mai mare parte a zilei ascunşi sub pietre, buşteni, în păduri; poate trăi 10-20 de ani
Strategii de reproducere: în timpul sezonului de reproducere (aprilie-mai), la masculi, pe mijlocul spatelui şi pe coadă li se dezvoltă o creastă înaltă, adânc dinţată numai în zona dorsală, de obicei discontinuă la baza cozii, iar de-a lungul cozii apare o dungă mediană gri-argintie; femelelor nu li se dezvoltă creastă dorsală, dar au o dungă galben-portocalie de-a lungul marginii inferioare a cozii; în perioada mai-iulie, femela depune 200-300 de ouă de 4-6 mm (fiecare dintre ele fiind înfăşurat cu grijă cu frunzele plantelor submerse), în ape lin curgătoare
Mecanisme de apărare:
în situaţia în care este apucată, adoptă o postură defensivă, care constă în răsucirea corpul pe spate şi expunerea abdomenul viu colorat către atacator, picioarele uşor depărtate şi ridicate deasupra corpului, coada strâns răsucită; rămâne în această postură, nemişcată, până consideră că a dispărut ameninţarea
Stadiul de iernare: traversează anotimpul rece (octombrie-martie) în stadiul de adult, sub pietre, buşteni, trunchiuri căzute;
Habitat: preferă apele stagnante permanente, întinse şi adânci (iazuri, lacuri) cu vegetaţie abundentă; pădurile luminoase de foioase sau de amestec
Prădători: adulţii sunt atacaţi de peşti, lipitori
Specii asemănătoare:
• Lissotriton vulgaris, care are dimensiuni mai mici (10-11 cm), iar pielea este netedă; în timpul sezonului de împerechere, creasta care se dezvoltă pe spatele masculilor nu este întreruptă la baza cozii
|
|