|
Statut de protecţie: specie nepericlitată
Lungimea corpului: este cea mai mică specie de broască acvatică din România, masculii având 45-65 mm, iar femelele 45-75 mm; ajunge la o greutate de 20-80 de grame
Descriere: corpul are colorit variabil, cel mai adesea fiind verzui, verde-gălbui, verde-oliv, brun-verzui, uneori cu o dungă subţire dorsală, mai deschisă la culoare, mai mult sau mai puţin vizibilă; adeseori, spatele şi picioarele posterioare sunt acoperite de numeroase pete negricioase cu forme şi dimensiuni variabile; şoldurile au aspect marmorat, datorită petelor brun-negricioase; burta este albiciosă sau alb-gălbuie, de obicei fără pete; membrele posterioare sunt foarte scurte (atunci când picioarele posterioare sunt poziţionate perpendicular pe axa corpului, călcâiele nu se ating), uneori cu pete gălbui, cu tuberculul metatarsal foarte dezvoltat şi primul deget scurt; partea frontală a capului este uşor ascuţită, iar pupila ochilor este orizontală, cu irisul galben sau galben cu negru; masculii se deosebesc de femele prin sacii vocali albicioşi şi prin tuberculii nupţiali cenuşii de pe degete
Dieta: este o specie carnivoră, adulţii hrănindu-se cu o mare varietate de nevertebrate (insecte, viermi, păianjeni), pe care le prinde folosindu-se de limba sa lungă şi lipicioasă, dar şi cu melci
Comportament: este o specie diurnă, ce poate fi frecvent văzută stând la soare pe malul apei; este legată de mediul acvatic, în zonele cu umiditate ridicată putând fi găsită la mare distanţă de ochiurile de apă; pe perioada sezonului rece, noiembrie-martie, adulţii hibernează pe uscat, îngropându-se în pământul umed cu ajutorul tuberculilor metatarsali, sub grămezile de frunze moarte, rareori în scorburi sau vizuini; pentru a putea supravieţui temperaturilor negative din timpul iernii, posedă un mecanism antiîngheţ prin care îşi măreşte nivelul de glucoză din organism, care acţionează ca un factor determinant de creştere a capacităţii de toleranţă la îngheţ; este o broască ce poate trăi 6-12 ani
Strategii de reproducere: în lunile călduroase de primăvară, femela depune de la câteva sute până la câteva mii de ouă, care plutesc la suprafaţa apei într-o masă gelatinoasă
Mecanisme de apărare: când se simte ameninţată, se aruncă imediat în apă ascunzându-se în vegetaţie; când este capturată, emite un sunet de avertizare
Habitat: este o specie frecventă, ce preferă bălţile, iazurile, lacurile, habitatele mlăştinoase cu adâncime mică, deseori acoperite de vegetaţie abundentă
Prădători: cel mai adesea este vânată de păsări acvatice şi de mamiferele mici, dar şi de vulpi, pisici, păsări de pradă, şerpi de apă (Natrix)
Specii similare:
• Pelophylax klepton esculentus
• Pelophylax ridibundus
|
|
