Lissotriton vulgaris

adulţii

Subspecii: în România există subspeciile: Lissotriton vulgaris ampelensis Lissotriton vulgaris vulgaris Statut de protecţie: specie nepericlitată Lungimea corpului: 10-11 cm; masculul este mai mic decât femela Descriere: ambele sexe au corpul alungit, cu pielea netedă, cu colorit dorsal palid maroniu, cenuşiu-oliv, oliv-brun, gălbui-maroniu; capul are pe laterale câteva linii longitudinale negre, dintre care una se întinde peste ochi şi este mai difuză la femelă; abdomenul este gălbui, portocaliu, iar gâtul crem-gălbui; cloaca este vizibil umflată la mascul şi aproape invizibilă la femelă; coada, mai scurtă, egală sau ceva mai lungă decât corpul, este turtită lateral şi subţiată treptat înspre vârf Dieta: adulţii consumă în special crustacee acvatice (Copepoda), diferite larve de ţânţari (Nematocera), uneori râme, melci, păianjeni, gândaci, omizi de fluturi, crustacee terestre (Isopoda) Comportament: în timpul fazei terestre (iulie-martie), adulţii îşi petrec timpul în apropierea zonelor de reproducere (printre frunzele de pe sol, în vegetaţia înaltă, sub pietre); poate trăi până la 14 ani; s-au semnalat cazuri în care adultii au părăsit mai devreme adăposturile de iernare (în zilele mai călduroase ale iernii) îndreptându-se spre locurile de reproducere Strategii de reproducere: în timpul sezonului de reproducere (mai-iulie), pielea masculilor capătă un colorit mai întunecat, iar pe mijlocul spatelui şi pe coadă li se dezvoltă o creastă cu aspect franjurat; pe flancuri şi pe burtă îşi fac apariţia numeroase puncte circulare negre; cloaca este mult mărită, iar dedesubtul cozii apare o bandă îngustă albăstruie mărginită de o linie gălbui-portocalie; pe picioarele dinapoi se dezvoltă o membrană franjurată ce uneşte degetele; pe pielea femelei, apar de asemenea pete negricioase, mai puţin pe partea ventrală; s-au semnalat cazuri în care larvele incomplet metamorfozate au căpătat coloritul specific al adulţilor şi s-au reprodus înainte de a atinge maturitatea sexuală (neotenie); femela poate depune până la 300 de ouă, pe dosul frunzelor plantelor acvatice în ape puţin adânci, ape lin curgătoare, canale de irigaţii, lacuri, iazuri cu vegetaţie abundentă; au fost semnalate cazuri de canibalism al femelelor, care-şi mănâncă uneori propriile ouă Stadiul de iernare: traversează anotimpul rece (septembrie-martie) în stadiul de adult, în grupuri, în locuri umede (trunchiuri putrede), sub pietre, în grămezi de frunze uscate Habitat: zone împădurite, păşuni, zone umede Prădători: este adeseori vânată de peşti, şerpi de apă (Natrix natrix), păsări Specii asemănătoare: • Triturus cristatus, care are dimensiuni mai mari (15-18 cm), iar pielea are aspect verucos caracteristic

Masculul

Femela

larvele

Aspectul corpului: iniţial au aspect de peşte, ulterior dezvoltându-li-se picioarele şi branhiile externe (în spatele capului, pe flancuri) Dieta: după eclozare, la început larvele se hrănesc cu plancton, ulterior cu nevertebrate acvatice (moluşte, larve de insecte) Prădători: larvele sunt atacate de peşti, larve de libelulă, gândaci acvatici, tritoni adulţi

  Referinţe:

●	Bogdan H. V., Badar L., Goilean C., Boros A., Popovici M. (2012). Population dynamics of Triturus cristatus and Lissotriton vulgaris (Amphibia) in an aquatic habitat from Banat region, Romania. Herpetologica Romanica 6: 41-50
●	Bogdan H. V., Covaciu-Marcov S.-D., Gaceu O., Cicort-Lucaciu A.-S., Ferenţi S., Sas-Kovács I. (2013). How do we share food? Feeding of four amphibian species from an aquatic habitat in south-western Romania. Animal Biodiversity and Conservation 36(1): 89-99
●	Gvoždík V., Javůrková V., Kopecký O. (2013). First evidence of a paedomorphic population of the smooth newt (Lissotriton vulgaris) in the Czech Republic. Acta Herpetologica 8(1): 53-57
●	Jablonski D. (2013). Unusual observation of the winter activity of Lissotriton vulgaris from south–western Slovakia. Folia faunistica Slovaca 18(3): 301-302
●	Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 106
●	Roşca I., Gherghel I., Strugariu A., Zamfirescu Ş. R. (2004). Feeding ecology of two newt species (Triturus cristatus and Lissotriton vulgaris) during the reproduction season. Knowledge and Management of Aquatic Ecosystems 48(05): 1-5

Ichthyosaura alpestris

adulţii

Statut de protecţie: specie nepericlitată Subspecii: în România există subspecia: Ichthyosaura alpestris alpestris: la care gâtul are colorit uniform, gălbui-portocaliu, lipsit de puncte negricioase Lungimea corpului: 70-120 cm femelă, 75-85 mm la mascul Descriere: are corpul alungit, cu colorit dorsal brun-cenuşiu, brun-oliv, acoperit cu pete ovale, alungite, mai deschise la culoare, unite în benzi sinuoase cu aspect reticulat; burta este uniform portocaliu-gălbuie, de obicei fără pete sau desene întunecate; coada, de obicei mai scurtă decât corpul, este aplatizată lateral şi subţiată treptat înspre vârf Dieta: adulţii consumă ouă de amfibieni, larve de insecte (mai ales plecoptere, trichoptere), melci acvatici, mici crustacee, uneori larve de amfibieni Strategii de reproducere: în timpul sezonului de reproducere (martie-aprilie sau mai-iunie în funcţie de altitudine), pielea masculilor capătă un colorit albăstrui-cenuşiu pe spate şi pe flancuri, pe mijlocul spatelui li se dezvoltă o creastă bej-gălbuie, ocru-gălbuie, întreruptă de numeroase pete negre, pe flancuri apare o bandă longitudinală alb-argintie stropită cu numeroase puncte negre, cloaca este mult mărită, iar dedesubtul cozii apare o bandă îngustă gălbui-portocalie cu pete negricioase; s-au semnalat populaţii la care indivizii au capacitatea de a se reproduce înainte de a atinge maturitatea sexuală (neotenie); femela depune 70-390 de ouă cu diametrul de 1,5-1,8 mm, pe parcursul mai multor săptămâni, pe care le lipeşte de fragmentele vegetale din ochiurile de apă mai reci şi puţin adânci (de doar câţiva cm) aflate în apropierea zonelor împădurite; adeseori masculii curtează şi femelele altor specii (Lissotriton montandoni), atunci când împart acelaşi habitat Mecanisme de apărare: când sunt atacaţi pe uscat, adoptă uneori o postură defensivă: îşi arcuiesc corpul, îşi întind membrele în lateral pentru a etala abdomenul viu colorat (reflexul unken); coloritul aposematic, gălbui-roşcat, gălbui-portocaliu, al părţii ventrale are rolul de a avertiza atactorii asupra toxinelor prezente în corp Stadiul de iernare: traversează anotimpul rece (septembrie-februarie) în stadiul de adult Habitat: este o specie preponderent acvatică, ce poate fi întâlnită în apropierea apei; preferă pădurile umbrite, pajiştile, păşunile alpine

Abdomenul

Masculul

Femela

larvele

Lungimea corpului: au 7-8 mm imediat după eclozare, ajungând mai târziu la 4-5 cm Aspectul corpului: larvele nou eclozate au colorit gălbui până la palid maroniu, cu timpul dezvoltând pete negricioase pe flancuri Dieta: este formată din diverse nevertebrate acvatice (moluşte, crustacee, insecte) Habitat: poate fi întâlnită în zonele de munte; se dezvoltă în ape stagnante (bălţi temporare, şanţuri cu apă, jgheaburi cu apă) Prădători: larvele şi exemplarele tinere sunt uneori vânate de şerpii de apă Natrix natrix

  Referinţe:

●	Bogdan H. V., Ianc R. M., Pop A. N., Söllösi R. Ş, Popovici A. M., Pop I.-P. (2011). Food composition of an Ichthyosaura alpestris (Amphibia) population from the Poiana Rusca Mountains, Romania. Herpetologica Romanica 5: 7-25
●	Cogălniceanu D. (2002). Amfibienii din România. Ghid de teren. Naturalia Practica. Colecţia de Biologie-Ecologie, Universitatea din Bucureşti. Editura Ars Docendi 5: 1-41
●	Cogălniceanu D., Székely P., Samoilă C., Iosif R., Tudor M., Plăiaşu R., Stănescu F., Rozylowicz L. (2013). Diversity and distribution of amphibians in Romania. ZooKeys 296: 35-37
●	Diego-Rasilla F. J. (2014). Tritón alpino – Ichthyosaura alpestris. Enciclopedia Virtual de los Vertebrados Españoles: 1-15
●	Iftime A., Iftime O. (2013). Contributions to the Knowledge Regarding the Distribution and Ecology of the Herpetofauna of Ţarcu Massif (Southern Carpathians, Romania). Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 56: 81-92
●	Laurenti J. N. (1768). Specimen medicum, exhibens synopsin reptilium emendatam cum experimentis circa venena et antidota reptilium Austriacorum. Viennæ. Typographia Joan. Thom., nob. de Trattnern, cæs. reg. aulæ typogr. et bibliopolæ: 142-144
●	Sotiropoulos K., Legakis A., Polymeni R. M. (2008). Patterns of morphometric variation in the alpine newt (Mesotriton alpestris) at the southern limit of its distribution: environmental correlates. Integrative Zoology 3: 123-133
●	Temple H. J., Cox N. A. (2009). European Red List of Amphibians. Luxembourg: Office for Official Publications of the European Communities

Bombina variegata

adulţii

Statut de protecţie: specie nepericlitată Perioada de activitate: este activă atât ziua cât şi noaptea, în perioada martie-octombrie Lungimea corpului: 40-50 mm Descriere: are corpul aplatizat; capul mare, mai lat decât lung, are botul rotunjit; pielea poate avea colorit variabil, cafeniu-pământiu, brun-cenuşiu, gri-măsliniu, uneori parţial verzui şi este acoperită cu numeroşi tuberculi relativ înalţi, dispuşi regulat; burta este galbenă, cu aspect marmorat, cu zone albastru-cenuşii, adesea cu numeroase puncte albicioase; bărbia şi faţa inferioară a degetelor au şi ele colorit gălbui; pupila este triunghiulară sau în formă de inimă Dieta: adulţii se hrănesc cu insecte, viermi, moluşte mici Comportament: este o specie strâns legată de mediul acvatic, sociabilă, în aceeaşi baltă putând convieţui indivizi aflaţi în stadii diferite ale dezvoltării; pe uscat, se poate ascunde în crăpăturile din stâncării, sub trunchiurile căzute, bolovani; iernează îngropându-se în nămol sau pământ, în vizuini, sub pietre, sub buşteni; este rezistentă la poluare Strategii de reproducere: masculii dezvoltă pe membrele anterioare calozităţi nupţiale, în perioada de reproducere; masculii nu posedă saci vocali, dar orăcăie, frecvenţa sunetelor fiind de o dată pe secundă; în perioada mai- iunie, sunt depuse ouăle în pachete de 2-30 (100-120), care cad la fundul apei sau se lipesc de fragmentele de vegetaţie; ele au diametrul de 1,5-2 mm, colorit maroniu şi sunt înconjurate de o masă gelatinoasă, de 5-8 mm diametru, transparentă; nu de puţine ori, formează hibrizi naturali cu specia Bombina bombina; amplexul este de tip lombar Mecanisme de apărare: camuflajul: coloritul pământiu şi dimensiunile mici ale corpului, îi conferă un bun camuflaj fuga de atacator: când este localizată şi urmărită de atacator, preferă sa fugă, să se scufunde şi să se ascundă în mâlul de pe fundul bălţilor coloritul de avertizare: combinaţia negru-galben de pe burtă reprezintă un colorit de avertizare a eventualilor atacatori asupra toxicităţii sale; glandele granulare de pe corp secretă toxine cu efect letal asupra unor mamifere reflexul unken: uneori, când este apucată, adoptă o postură defensivă, care constă în arcuirea corpului, expunerea ostentativă a abdomenului viu colorat, rămânerea în stare de imobilitate, concomitent cu eliberarea de toxine din glandele de pe corp Habitat: smârcuri, păduri, pajişti, habitate cu tufărişuri; preferă apele stătătoare, ochiurile de apă formate în adânciturile lăsate de roţile tractoarelor, bălţile temporare, micile şanţuri; poate fi întâlnită în zona montană, la altitudini de până la 2000 m

Amplexusul

mormolocii

Descriere: corpul cenuşiu închis, are străluciri în toate culorile curcubeului Specii asemănătoare: • Bombina bombina, care are colorit mai deschis şi coada mai lungă Prădători: mormolocii sunt vânaţi adesea de peşti, insecte acvatice

  Referinţe:

●	Barandun J., Reyer H.-U., Anholt B. (1997). Reproductive ecology of Bombina variegata: aspects of life history. Amphibia-Reptilia 18: 347-355
●	Cogălniceanu D. (2002). Amfibienii din România. Ghid de teren. Naturalia Practica. Colecţia de Biologie-Ecologie, Universitatea din Bucureşti. Editura Ars Docendi 5: 1-41
●	Cogălniceanu D., Székely P., Samoilă C., Iosif R., Tudor M., Plăiaşu R., Stănescu F., Rozylowicz L. (2013). Diversity and distribution of amphibians in Romania. ZooKeys 296: 35-37
●	Covaciu-Marcov S.-D., Ferenţi S, Bogdan H.-V., Groza M. I., Bata Z. S. (2009). On the hybrid zone between Bombina bombina and Bombina variegata in Livada Forest, north-western Romania. Biharean Biologist 3(1): 5-12
●	Gollmann G., Gollmann B. (2011). Ontogenetic change of colour pattern in Bombina variegata implications for individual identification. Herpetology Notes 4: 333-335
●	Hartel T. (2008). Movement activity in a Bombina variegata population from a deciduous forested landscape. North-Western Journal of Zoology 4(1): 79-90
●	Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 211
●	Marenah L., Flatt P. R., Orr D. F., McClean S., Shaw C., Abdel-Wahab Y. H. A. (2004). Skin secretion of the toad Bombina variegata contains multiple insulin-releasing peptides including bombesin and entirely novel insulinotropic structures. The Journal of Biological Chemistry 385: 315-321
●	Temple H. J., Cox N. A. (2009). European Red List of Amphibians. Luxembourg: Office for Official Publications of the European Communities
●	Zimić A. (2015). Strong intensity of unkenreflex defence mechanism in yellow-bellied toad, Bombina variegata (Linnaeus, 1758), from Mt. Prenj (Bosnia and Herzegovina). Pluralidae 4: 116-121