Salamandra salamandra

adulţii

Statut de protecţie: specie nepericlitată Lungimea corpului: corpul este greoi, de 15-25 cm lungime; coada are lungime mai mică decât corpul; poate atinge o greutate de 40 de grame Descriere: corpul este în totalitate negru, cu numeroase pete neregulate galbene, portocalii sau chiar roşii; capul are formă romboidală, cu lăţimea mai mare decât lungimea, pe laterale cu câte o bandă lată gălbuie, cu ochii negri; sexele au aspect asemănător, masculii având corpul mai zvelt, picioarele şi coada mai lungi, în timp ce femelele sunt puţin mai mari (acest lucru fiind mai evident în perioada de gestaţie) Dieta: este formată din diverse insecte, râme, păianjeni, limacşi, melci, miriapode, ocazional din pui de broască Comportament: este activă atât în amurg cât şi în timpul nopţii, dar poate fi văzută uneori şi în timpul zilei, pe vreme ploioasă sau umedă, pe vreme răcoroasă (8-14°C); îşi petrece cea mai mare parte a timpului ascunsă sub pietre mari, fragmente de lemn, în buturugi putrede, vizuini subterane; adulţii au obiceiul de a se întoarce în acelaşi ascunziş după fiecare excursie nocturnă; este un amfibian ce are o durată de viaţă foarte lungă (peste 20 de ani) Strategii de reproducere: este o specie de amfibian polimorfă, care se reproduce prin: ovoviviparitate: în acest caz dă naştere unor larve incomplet metamorfozate, care iniţial se hrănesc doar cu gălbenuşul oului viviparitate: în acest caz, dă naştere unui număr redus de larve complet metamorfozate Mecanisme de apărare: coloritul negricios cu pete gălbui are rol de avertizare a potenţialilor prădătorilor asupra toxinelor din corpului său; pielea sa are capacitatea de a secreta un compus otrăvitor, care, odată ingerat, produce atacatorului puternice convulsii musculare şi creşterea tensiunii arteriale; glandele care secretă alcaloidul toxic, sunt concentrate mai ales în zonele colorate Stadiul de iernare: atât adulţii, cât şi larvele, în perioada octombrie-martie, traversează iarna în adăposturi subterane (galeriile părăsite de rozătoare, galeriile vechi de mină, fisurile din pereţii peşterilor, orice alt adăpost subteran care asigură umiditate şi temperatură relativ constante); în general, revine la adăpostul de hibernare folosit în anii anteriori Habitat: este o specie strict terestră, putând fi întâlnită la oarecare distanţă faţă de apă; preferă pădurile de foioase, deoarece se pot ascunde uşor printre frunzele uscate de pe sol, dar poate fi găsită şi în pădurile mixte sau de conifere, în preajma buştenilor, cioatelor putrede acoperite cu muşchi; poate fi întâlnită în special în zonele de munte, în habitatele împădurite Prădători: larvele şi exemplarele tinere sunt vânate de păsări şi de mamiferele mici

Adăpostul

larvele

Aspectul corpului: larvele, ce au iniţial 20-35 mm lungime, sunt depuse în cursuri mici de apă, iazuri; în funcţie de condiţiile de mediu, larvele ajung la maturitate într-o perioadă cuprinsă între câteva luni până la mai mult de un an Prădători: larvele sunt căutate de păstrăvi şi de larvele de libelulă

  Referinţe:

●	Balagová M., Uhrin M. (2014). Patterns of wintering of fire salamanders (Salamandra salamandra) in an artificial underground roost. North-Western Journal of Zoology 10(1): 128-132
●	Buckley D., Alcobendas M., García-París M., Wake M. H. (2007). Heterochrony, cannibalism, and the evolution of viviparity in Salamandra salamandra. Evolution & Development 9(1): 105-115
●	Labus N., Cvijanović M., Vukov T.. (2013). Sexual size and shape dimorphism in Salamandra salamandra (Amphibia, Caudata, Salamandridae) from the central Balkans. Archives of Biological Sciences 65(3): 969-975

Hyla arborea

adulţii

Statut de protecţie: specie nepericlitată Lungimea corpului: 30-40 mm la mascul şi 40-50 mm la femelă Descriere: are partea dorsală netedă, verzuie, verde deschis, verde-gălbui, maronie; partea ventrală are colorit albicios-crem cu nuanţe palid maronii; pe flancurile corpului există o bandă negricioasă sau cafenie, ce porneşte de la baza ochiului şi se întinde până la baza femurului; are capul mai mult lat decât lung şi botul scurt, rotunjit; picioarele sunt lungi, cu discuri adezive caracteristice la vârful degetelor, adaptate pentru căţărat; masculul are gâtul cafeniu-auriu şi are sub gât sacul vocal, care, când este gol are aspectul unui pliu al pielii, în timp ce femela are gâtul gri-violet; ochii au pupila de formă eliptică, dispusă orizontal; timpanul este vizibil Dieta: este formată din insecte (păianjeni, muşte, fluturi, gândaci) şi uneori din larve Comportament: îşi petrece cea mai mare parte a timpului printre frunzele tufărişurilor, în vegetaţia deasă; este activă înainte de lăsarea întunericului şi pe timpul nopţii, în timpul zilei stând nemişcată pe frunzele expuse la soare; în timpul iernii, se adăposteşte în grămezile de frunze uscate, în vegetaţia deasă, sub pietre, în crăpăturile zidurilor; este o specie care tolerează bine atât frigul cât şi perioadele secetoase şi poate trăi până la 15 ani Strategii de reproducere: în perioada aprilie-iunie, se reproduce în diferite ochiuri de apă stagnante (lacuri, smârcuri, bazine, şanţuri, bălţi); femelele preferă masculii ce au sacul vocal mai colorat şi banda întunecată de pe flancurile corpului mai bine conturată; femela depune 800-1000 de ouă într-un pachet sferic de forma unei bile şi mărimea unei nuci; mormolocii apar după circa două săptămâni, iar după aproape trei luni, se metamorfozează în mici broaşte şi părăsesc ochiurile de apă Mecanisme de apărare: coloritul dorsal poate varia după mediul în care trăieşte, putând fi mai deschis sau mai închis în funcţie de cel al frunzişului în care obişnuieşte să-şi petreacă cea mai mare parte a timpului Habitat: desişurile de pe marginea cursurilor de apă, zonele luminate din pădurile umede, vegetaţia deasă şi umedă din preajma zonelor împădurite, pajiştile umede; uneori poate fi întâlnită şi în habitatele antropizate (marginea canalelor de irigaţii, parcuri, grădini, bazine artificiale) Prădători: ouăle şi mormolocii fac parte din dieta unor specii de păsări, peşti, broaşte ţestoase; adulţii sunt vânaţi de şerpi, păsări, peşti

Mormolocii

  Referinţe:

●	Andrei M.-D. (2002). Contribution to the knowledge of the herpetofauna of southern Dobruja Romania. Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 44: 357-373
●	Bonaparte C. L. (1840). Amphibia Europaea ad systema nostrum vertebratorum ordinata. Typographia regia: 63
●	Cogălniceanu D. (2002). Amfibienii din România. Ghid de teren. Naturalia Practica. Colecţia de Biologie-Ecologie, Universitatea din Bucureşti. Editura Ars Docendi 5: 1-41
●	Cogălniceanu D., Székely P., Samoilă C., Iosif R., Tudor M., Plăiaşu R., Stănescu F., Rozylowicz L. (2013). Diversity and distribution of amphibians in Romania. ZooKeys 296: 35-37
●	Gomez D., Richardson C., Lengagne T., Plenet S., Joly P., Léna J.-P., Théry M. (2009). The role of nocturnal vision in mate choice: females prefer conspicuous males in the European tree frog (Hyla arborea). Proceedings of The Royal Society B 276: 2351-2358
●	Kovács É.-H., Sas I., Covaciu-Marcov S.-D., Hartel T., Cupsa D., Groza M. (2007). Seasonal variation in the diet of a population of Hyla Arborea from Romania. Amphibia-Reptilia 28: 485-491
●	Linnaeus C. (1758). Systema naturæ per regna tria naturæ, secundum classes, ordines, genera, species, cum characteribus, diferentiis, synonymis, locis. Tomus I. Editio decima, reformata. Holmiæ, Impensis Direct. Laurentii Salvii: 212
●	Strugariu A., Gherghel I., Huţuleac-Voloscius M.-V., Puşcaşu C. M. (2007). Preliminary aspects concerning the herpetofauna from urban and peri-urban environments from North-Eastern Romania: a case study in the city of Suceava. Herpetologica Romanica 1: 53-61
●	Temple H. J., Cox N. A. (2009). European Red List of Amphibians. Luxembourg: Office for Official Publications of the European Communities

Rana dalmatina

adulţii

Statut de protecţie: specie nepericlitatã Lungimea corpului: broasca roşie de pădure are lungimea corpului de 4-7(8) cm; masculul este mai mic decât femela Descriere: spatele are colorit uniform galben-cenuşiu, galben-cărămiziu, brun-roşcat, uneori stropit cu mici puncte negre; pliurile dorso-laterale sunt fine, oarecum paralele în partea anterioară a corpului şi adesea întrerupte în partea posterioară; există o bandă temporală mare, maroniu-roşcată, care se întinde de la bot, peste ochi şi timpan până la baza gâtului; pe partea dorsală a gâtului are o pată mai închisă la culoare, caracteristică, de forma literei "V"; timpanul are aproximativ acelaşi diametru cu al ochiului şi se găseşte foarte aproape de acesta; pupilele sunt orizontale; jumătatea inferioară a irisului are colorit mai închis decât al altor specii ale genului Rana, iar treimea superioară are colorit auriu; gâtul are culoarea gălbuie, uneori stropit cu pete roşcate; burta este de culoare albă, alb-rozie sau alb-găbuie, fără nici o pată la mascul şi cu pete brun-roşcate la femelă; picioarele posterioare sunt foarte lungi, atunci când sunt întinse pe lângă corp, depăşind în lungime corpul Dieta: adulţii se hrănesc, în mod obişnuit, cu larve şi adulţi de insecte (diptere, coleoptere, lepidoptere, heteroptere), uneori cu arahnide, miriapode, melci, râme Comportament: specie predominant terestră, care devine acvatică în timpul sezonului de reproducere (care poate dura de la câteva săptămâni până la câteva luni); este activă mai ales în prima jumătate a zilei şi în amurg; în perioada de reproducere (martie-aprilie) devine activă atât pe toată perioada zilei cât şi a nopţii; pe perioada zilei, se ascunde de obicei printre frunzele uscate de pe sol; are picioarele posterioare neobişnuit de lungi, fiind capabilă de salturi foarte lungi (până la 2 m lungime) şi foarte înalte (până la 1 m înălţime); iernează îngropată adânc în mâlul de pe fundul apelor sau în pământul de la marginea pădurilor; trăieşte până la 7-10 ani Strategii de reproducere: masculii nu au saci vocali, iar în timpul sezonului de reproducere, au calozităţile nupţiale de culoare cenuşie, iar corpul lor capătă un colorit brun închis; femela depune 400-1800 de ouă, cu diametrul de 1,5- 2 mm, într-o masă gelatinoasă transparentă, cu diametrul de 10-25 cm, pe care o fixează la 5-50 cm adâncime de ramurile, rădăcinile sau tulpinile plantelor acvatice; ouăle sunt depuse în general în masa apei, la oarecare distanţă de mal; spre deosebire de Rana arvalis şi de Rana temporaria, ouăle sunt depuse în mai multe grupuri; datorită faptului că cele mai expuse prădătorilor sunt ouăle şi mormolocii, cel mai adesea femela depune ouăle în zonele cu vegetaţie acvatică bogată (Myriophillum, Ceratophyllum), tocmai pentru a limita impactul acestora şi a asigura viitorul generaţiilor tinere Mecanisme de apărare: camuflajul: coloritul de fond maroniu cu dungi şi pete ocru-maronii, brun-negricioase, o face aproape imposibil de identificat printre frunzele uscate de pe solul pădurii; când îşi dă seama că a fost reperată, îşi lipeşte burta de sol, încercând să se confunde astfel cu mediul înconjurător fuga de atacator: dacă a fost deja observată şi este urmărită, încearcă să scape fugind, se ascunde în vegetaţie sau se aruncă în apă moartea aparentă: în situaţia în care este apucată, adoptă uneori o postură defensivă, care constă în întinderea corpul concomitent cu expunerea abdomenul viu colorat către atacator, picioarele uşor depărtate de corp şi ridicate puţin deasupra corpului; rămâne în această postură, nemişcată, timp de câteva minute sau până când consideră că a dispărut ameninţarea Habitat: poate fi întâlnită în vegetaţia joasă de pe solul pădurilor, printre frunzele uscate de pe sol; preferă pădurile de foioase însorite, cu umiditate ridicată; uneori poate fi întâlnită şi în zonele mlăştinoase, zonele parţial inundate, bălţile temporare Prădători: cea mai mare ameninţare este reprezentată de păsări Specii similare: • Rana temporaria, care are botul mai scurt şi mai rotunjit

Adulţii

Exemplarele tinere

Camuflajul

  Referinţe:

●	Andrei M.-D. (2002). Contribution to the knowledge of the herpetofauna of southern Dobruja Romania. Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 44: 357-373
●	Aszalós L., Bogdan H., Kovács É.-H., Peter V.-I. (2005). Food composition of two Rana species on a forest habitat (Livada Plain, Romania). North-Western Journal of Zoology 1: 25-30
●	Bonaparte C. L. (1840). Amphibia Europaea ad systema nostrum vertebratorum ordinata. Typographia regia: 59
●	Bonk M., Bury S., Hofman S., Szymura J. M., Pabijan M. (2012). A reassessment of the northeastern distribution of Rana dalmatina (Bonaparte, 1840). Herpetology Notes 5: 345-354
●	Cogălniceanu D. (2002). Amfibienii din România. Ghid de teren. Naturalia Practica. Colecţia de Biologie-Ecologie, Universitatea din Bucureşti. Editura Ars Docendi 5: 1-41
●	Demeter L., Hartel T. (2007). On the absence of Rana dalmatina from the Ciuc basin, Romania. North-Western Journal of Zoology 3(1): 9-23
●	Hartel T. (2005). Aspects of breeding activity of Rana dalmatina and Rana temporaria reproducing in a seminatural pond. North-Western Journal of Zoology 1: 5-13
●	Hartel T., Nemes S., Cogălniceanu D., Öllerer K., Moga C. I., Lesbarrères D., Demeter L. (2009). Pond and landscape determinants of Rana dalmatina population sizes in a Romanian rural landscape. Acta Oecologica 35: 53-59
●	Temple H. J., Cox N. A. (2009). European Red List of Amphibians. Luxembourg: Office for Official Publications of the European Communities