|
Statut de protecţie: specie nepericlitată
Lungimea corpului: este o specie ce prezintă un pronunţat dimorfism sexual în ceea ce priveşte dimensiunea (60-80 cm la mascul, 90-110 cm la femelă) şi greutatea corpului (33-56 g la mascul, 97-230 g la femelă)
Descriere: are capul mare, cu gura largă, fără dinţi; în spatele ochilor, se găsesc glandele parotoide, poziţionate oarecum paralel sau uşor oblic; pielea de culoare uniform brun- cenuşie, brun-oliv, gălbui-maronie, palid brun- roşcată, maronie, este acoperită cu numeroşi negi; femelele au colorit mai închis, maroniu, iar masculii colorit mai deschis, cenuşiu; burta este de culoare alb-murdar, pătată cu negru şi cenuşiu; ochii proeminenţi, au irisul gălbui sau arămiu şi pupilele orizontale; picioarele anterioare sunt scurte, au degetele îndreptate înspre interior, tuberculul metatarsal mic şi rotunjit
Dieta: adulţii sunt carnivori şi se hrănesc cu mici crustacee, melci, gândaci, omizi, muşte, râme, uneori cu lipitori şi mici vertebrate (şopârle, păsări, rozătoare)
Comportament: specie predominant terestră, cel mai adesea solitară; cea mai mare parte a zilei stă ascunsă printre pietre, printre frunzele de pe sol, sub rădăcini, devenind activă după asfinţitul soarelui sau pe vreme umedă; se deplasează încet sau făcând salturi scurte; vârsta maximă este de 11-15 ani la femele şi 9-11 ani la masculi
Strategii de reproducere: masculii dezvoltă, în sezonul de reproducere, calozităţi nupţiale pe primele trei degete, pe care le folosesc pentru a se fixa de femelă când se împerechează; masculii sunt foarte zgomotoşi, căutând şi urmărind femelele, luptând cu alţi masculi pentru acestea; îmbrăţişarea copulatorie poate dura de la câteva ore, până la câteva zile; foarte adesea, masculii pot fi văzuţi în starea de amplexus, îmbrăţişând bulgări de noroi, alţi masculi, exemplare moarte de amfibieni, alte specii de broaşte, peşti, tritoni etc. (au fost semnalate exemplare hibride cu Bufo viridis); este o specie cu reproducere explozivă, poliandria femelelor fiind foarte des întâlnită; femela depune în bălţi temporare, iazuri, un număr mare de ouă, 3.000-6.000, în şiruri gelatinoase uneori cu lungimea de peste patru metri, pe care le fixează pe tulpinile plantelor acvatice; adulţii se reproduc, ani de-a rândul, în aceleaşi locuri
Mecanisme de apărare: coloritul pământiu al pielii, o face foarte greu de observat printre frunzele uscate de pe solul pădurii, printre pietrele din zonele stâncoase; atunci când este atacată, adoptă o postură caracteristică, ridicându-se pe picioare şi umflându-şi corpul şi-şi golesc vezica urinară pentru a intimida atacatorul; dacă atacatorul insistă, glandele paratoide, poziţionate pe cap, alături de alte glande de pe pielea sa, secretă o substanţă toxică (bufotoxina); un singur adult, poate secreta o cantitate suficientă de toxină pentru a ucide un om sau un animal, nefiind încă cunoscută vreo substanţă care să-i înlăture efectele
Habitat: frecventă în zone împădurite (făgete, păduri de conifere, păduri de amestec), parcuri, grădini, în preajma aşezărilor umane
Prădători: adulţii, sunt cel mai adesea vânaţi de şarpele de apă (Natrix natrix), mamifere mici (arici, şobolani, uneori pisici domestice), specii de mustelide (Mustela erminea, Lutra lutra, Mustela nivalis, Mustela putorius, Meles meles, Mustela lutreola, Martes martes), păsări de pradă (Buteo buteo), corbi, păsări acvatice
|
|
