|
Statut de protecţie: specie nepericlitată
Perioada de activitate: este activă atât ziua cât şi noaptea, în perioada martie-octombrie
Lungimea corpului: 40-50 mm
Descriere: are corpul aplatizat; capul mare, mai lat decât lung, are botul rotunjit; pielea poate avea colorit variabil, cafeniu-pământiu, brun-cenuşiu, gri-măsliniu, uneori parţial verzui şi este acoperită cu numeroşi tuberculi relativ înalţi, dispuşi regulat; burta este galbenă, cu aspect marmorat, cu zone albastru-cenuşii, adesea cu numeroase puncte albicioase; bărbia şi faţa inferioară a degetelor au şi ele colorit gălbui; pupila este triunghiulară sau în formă de inimă
Dieta: adulţii se hrănesc cu insecte, viermi, moluşte mici
Comportament: este o specie strâns legată de mediul acvatic, sociabilă, în aceeaşi baltă putând convieţui indivizi aflaţi în stadii diferite ale dezvoltării; pe uscat, se poate ascunde în crăpăturile din stâncării, sub trunchiurile căzute, bolovani; iernează îngropându-se în nămol sau pământ, în vizuini, sub pietre, sub buşteni; este rezistentă la poluare
Strategii de reproducere: masculii dezvoltă pe membrele anterioare calozităţi nupţiale, în perioada de reproducere; masculii nu posedă saci vocali, dar orăcăie, frecvenţa sunetelor fiind de o dată pe secundă; în perioada mai- iunie, sunt depuse ouăle în pachete de 2-30 (100-120), care cad la fundul apei sau se lipesc de fragmentele de vegetaţie; ele au diametrul de 1,5-2 mm, colorit maroniu şi sunt înconjurate de o masă gelatinoasă, de 5-8 mm diametru, transparentă; nu de puţine ori, formează hibrizi naturali cu specia Bombina bombina; amplexul este de tip lombar
Mecanisme de apărare:
camuflajul: coloritul pământiu şi dimensiunile mici ale corpului, îi conferă un bun camuflaj
fuga de atacator: când este localizată şi urmărită de atacator, preferă sa fugă, să se scufunde şi să se ascundă în mâlul de pe fundul bălţilor
coloritul de avertizare: combinaţia negru-galben de pe burtă reprezintă un colorit de avertizare a eventualilor atacatori asupra toxicităţii sale; glandele granulare de pe corp secretă toxine cu efect letal asupra unor mamifere
reflexul unken: uneori, când este apucată, adoptă o postură defensivă, care constă în arcuirea corpului, expunerea ostentativă a abdomenului viu colorat, rămânerea în stare de imobilitate, concomitent cu eliberarea de toxine din glandele de pe corp
Habitat: smârcuri, păduri, pajişti, habitate cu tufărişuri; preferă apele stătătoare, ochiurile de apă formate în adânciturile lăsate de roţile tractoarelor, bălţile temporare, micile şanţuri; poate fi întâlnită în zona montană, la altitudini de până la 2000 m
|
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu