Rana dalmatina

adulţii

Statut de protecţie: specie nepericlitatã Lungimea corpului: broasca roşie de pădure are lungimea corpului de 4-7(8) cm; masculul este mai mic decât femela Descriere: spatele are colorit uniform galben-cenuşiu, galben-cărămiziu, brun-roşcat, uneori stropit cu mici puncte negre; pliurile dorso-laterale sunt fine, oarecum paralele în partea anterioară a corpului şi adesea întrerupte în partea posterioară; există o bandă temporală mare, maroniu-roşcată, care se întinde de la bot, peste ochi şi timpan până la baza gâtului; pe partea dorsală a gâtului are o pată mai închisă la culoare, caracteristică, de forma literei "V"; timpanul are aproximativ acelaşi diametru cu al ochiului şi se găseşte foarte aproape de acesta; pupilele sunt orizontale; jumătatea inferioară a irisului are colorit mai închis decât al altor specii ale genului Rana, iar treimea superioară are colorit auriu; gâtul are culoarea gălbuie, uneori stropit cu pete roşcate; burta este de culoare albă, alb-rozie sau alb-găbuie, fără nici o pată la mascul şi cu pete brun-roşcate la femelă; picioarele posterioare sunt foarte lungi, atunci când sunt întinse pe lângă corp, depăşind în lungime corpul Dieta: adulţii se hrănesc, în mod obişnuit, cu larve şi adulţi de insecte (diptere, coleoptere, lepidoptere, heteroptere), uneori cu arahnide, miriapode, melci, râme Comportament: specie predominant terestră, care devine acvatică în timpul sezonului de reproducere (care poate dura de la câteva săptămâni până la câteva luni); este activă mai ales în prima jumătate a zilei şi în amurg; în perioada de reproducere (martie-aprilie) devine activă atât pe toată perioada zilei cât şi a nopţii; pe perioada zilei, se ascunde de obicei printre frunzele uscate de pe sol; are picioarele posterioare neobişnuit de lungi, fiind capabilă de salturi foarte lungi (până la 2 m lungime) şi foarte înalte (până la 1 m înălţime); iernează îngropată adânc în mâlul de pe fundul apelor sau în pământul de la marginea pădurilor; trăieşte până la 7-10 ani Strategii de reproducere: masculii nu au saci vocali, iar în timpul sezonului de reproducere, au calozităţile nupţiale de culoare cenuşie, iar corpul lor capătă un colorit brun închis; femela depune 400-1800 de ouă, cu diametrul de 1,5- 2 mm, într-o masă gelatinoasă transparentă, cu diametrul de 10-25 cm, pe care o fixează la 5-50 cm adâncime de ramurile, rădăcinile sau tulpinile plantelor acvatice; ouăle sunt depuse în general în masa apei, la oarecare distanţă de mal; spre deosebire de Rana arvalis şi de Rana temporaria, ouăle sunt depuse în mai multe grupuri; datorită faptului că cele mai expuse prădătorilor sunt ouăle şi mormolocii, cel mai adesea femela depune ouăle în zonele cu vegetaţie acvatică bogată (Myriophillum, Ceratophyllum), tocmai pentru a limita impactul acestora şi a asigura viitorul generaţiilor tinere Mecanisme de apărare: camuflajul: coloritul de fond maroniu cu dungi şi pete ocru-maronii, brun-negricioase, o face aproape imposibil de identificat printre frunzele uscate de pe solul pădurii; când îşi dă seama că a fost reperată, îşi lipeşte burta de sol, încercând să se confunde astfel cu mediul înconjurător fuga de atacator: dacă a fost deja observată şi este urmărită, încearcă să scape fugind, se ascunde în vegetaţie sau se aruncă în apă moartea aparentă: în situaţia în care este apucată, adoptă uneori o postură defensivă, care constă în întinderea corpul concomitent cu expunerea abdomenul viu colorat către atacator, picioarele uşor depărtate de corp şi ridicate puţin deasupra corpului; rămâne în această postură, nemişcată, timp de câteva minute sau până când consideră că a dispărut ameninţarea Habitat: poate fi întâlnită în vegetaţia joasă de pe solul pădurilor, printre frunzele uscate de pe sol; preferă pădurile de foioase însorite, cu umiditate ridicată; uneori poate fi întâlnită şi în zonele mlăştinoase, zonele parţial inundate, bălţile temporare Prădători: cea mai mare ameninţare este reprezentată de păsări Specii similare: • Rana temporaria, care are botul mai scurt şi mai rotunjit

Adulţii

Exemplarele tinere

Camuflajul

  Referinţe:

●	Andrei M.-D. (2002). Contribution to the knowledge of the herpetofauna of southern Dobruja Romania. Travaux du Muséum National d'Histoire Naturelle "Grigore Antipa" 44: 357-373
●	Aszalós L., Bogdan H., Kovács É.-H., Peter V.-I. (2005). Food composition of two Rana species on a forest habitat (Livada Plain, Romania). North-Western Journal of Zoology 1: 25-30
●	Bonaparte C. L. (1840). Amphibia Europaea ad systema nostrum vertebratorum ordinata. Typographia regia: 59
●	Bonk M., Bury S., Hofman S., Szymura J. M., Pabijan M. (2012). A reassessment of the northeastern distribution of Rana dalmatina (Bonaparte, 1840). Herpetology Notes 5: 345-354
●	Cogălniceanu D. (2002). Amfibienii din România. Ghid de teren. Naturalia Practica. Colecţia de Biologie-Ecologie, Universitatea din Bucureşti. Editura Ars Docendi 5: 1-41
●	Demeter L., Hartel T. (2007). On the absence of Rana dalmatina from the Ciuc basin, Romania. North-Western Journal of Zoology 3(1): 9-23
●	Hartel T. (2005). Aspects of breeding activity of Rana dalmatina and Rana temporaria reproducing in a seminatural pond. North-Western Journal of Zoology 1: 5-13
●	Hartel T., Nemes S., Cogălniceanu D., Öllerer K., Moga C. I., Lesbarrères D., Demeter L. (2009). Pond and landscape determinants of Rana dalmatina population sizes in a Romanian rural landscape. Acta Oecologica 35: 53-59
●	Temple H. J., Cox N. A. (2009). European Red List of Amphibians. Luxembourg: Office for Official Publications of the European Communities